Într-o zi

În sunet de vioară a iubirii, m-am trezit deodată într-o altă lume,
Una în care fericirea aveam s-o cunosc.
Prin flori de primăvară, fără nume,
Am gustat din dulcele leac sufletesc.

Ne îmbrățișau florile nemuritoare în tăcere.
Inimile vorbeau șoptit între ele
Și își trăiau iubirea cu atâta plăcere
Încât timpul în loc s-a oprit, uitând să ne mai fure clipele.

Zi
Când te-ntâlnești cu iubirea,
De-o zi ai nevoie să cunoști fericirea
Ce sufletul ți-l scaldă în raze de soare
Chiar și atunci când norii îți zâmbesc…făcându-ți parcă o favoare.

Într-o zi,
Doi oameni,
Două inimi,
O singură iubire
Pot cunoaște toată fericirea din lume.
E acea zi în care și cerul și pământul le zâmbesc…oriunde ar fi.

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: