Scrisoare de la viață

Dragă Omule,

 De-atâtea anotimpuri efemere stau și te privesc, și forța ți-o admir nespus. Zi după zi cu mine te lupți, cazi, te ridici și îți continui drumul,  de multe ori, anevoios.

Îți lași lacrimile să ți se prelingă pe obraz, în timp ce sorbi un ceai fierbinte și prin gânduri ordine îți faci. Ești fascinant, și mă uimești. Tu niciodată nu renunți.

Suntem tovarăși de drum în fiecare clipă, dar zău…dacă m-ar întreba brusc cineva despre tine, nu aș ști să-i spui suficiente lucruri, încât să-și facă o imagine clară.

Te țin de mână zi de zi, dar nu știu cine ești. Iar asta îmi dă un sentiment de neputință. Oricât de mult pe tine eu te urmăresc, nu reușesc să te cunosc mai bine.

Mă derutezi, iar asta nu-mi este pe plac. Când am impresia că am reușit în final să te cunosc, tu brusc mai faci câte-o schimbare şi nu mai înţeleg nimic. Şi uite aşa intrăm în ring și apring de luptăm secundă de secundă, fără de oprire.

Cu forță mă lovești, vrând parcă knockout să mă faci, eu mă feresc, dar fără de folos. Chiar dacă nu mă nimerești…intenția ta mă doare cumplit.

Lacrimile-mi ard privirea, sufletul îmi este mistuit de întrebări fără răspuns. De ce nu reușesc oare să te cunosc mai bine? De ce nu mă apreciezi aşa cum eu te apreciez pe tine?

Nu știu cum să te mai fac să înţelegi că pe drumul pe care îl parcurgem împreună până la un moment dat, vreau să te văd zâmbind. Vreau să-ți aud sufletul cântând mereu o simfonie. Vreau să dansăm în pași de bucurii până la despărțire.

Relația dintre noi este pentru mine, una cu totul specială, una pe care mi-o doresc cât mai îndelungată. Însă, în această privinţă sunt tare neputincioasă. Dacă ar fi după mine, nu aş pleca în veci de lângă tine.

Din păcate,  nu se poate, căci aşa e scris în legea firii, ca la un moment dat, tu şi eu, să ne spunem adio. De aceea, nu crezi c-ar trebui să ne înţelegem reciproc mult mai bine? Cât ne e dat să fim împreună ar trebui să fim ca doi prieteni, ce se iubesc nespus, şi îşi doresc clipă de clipă să fie împreună.

Sper să înţelegi că nu-ţi vreau răul,  sper să-mi dai posibilitatea să aflu mai bine cine eşti, ce vrei de la mine şi ce crezi despre mine. Aştept cu mare nerăbdare gândurile tale, dragă omului.

Cu mult drag,

Viaţa

Fragment din cartea Conversație cu viața (un vis în lucru, care, cândva…într-un anotimp efemer, se va transforma în realitate).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: