Un cânt am fost odată…

Ieri am fost un cânt
Care a plecat spre-un vis
Ce avea chipul tău.
L-a căutat umblând printre speranțe,
Dar n-a găsit decât un biet suspin
Abandonat pe o petală înrourată
De zorii tinereții de altădată.
Astăzi sunt doar un gând pribeag
Care dorește să îți vadă
Sufletul ce se ascunde
În spatele clipelor ce
Vor să-și doarmă somnul de veci.
Privește insistent spre ele,
Ar vrea nespus să le atingă,
Ca să le simtă chipul gingaș,
Dar se oprește, căci își dă seama
Că ele o nălucă sunt,
Iar portul numit iubire în care
Ar vrea să se adăpostească
E prea departe de inima
Ce cânt odată a fost
Pentru un suflet care acum
Are alt rost.

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: