Insomnie

Noaptea din nou mă îmbrățișează blând,

Gândul îmi zboară și se-așează pe o pană

Ce harnică de-ndată creează litere

Ce se transformă în cuvinte

În care te regăsesc pe tine.

 

Răsună glasul tău în mine

Și-mi îndreaptă pașii către tine

Aivea îmi apari în noaptea ce nu doarme,

Te simt, te aud, dar nu te văd.

Așa că, încerc să te privesc printre cuvintele

Ce curg din sufletu-mi ce-a rupt tăcerea

Și-ți invită sufletul sub clar de lună

Să valseze pe melodia stelelor ce cad

Pe lacul de vis al nopții.

 

Ce gând ce te gândește

Ce glas ce se aude

Ce ochi ce nu se văd

În noaptea cea trează

De dorul tău.

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: