În felul meu

În felul meu

mă scald în izvorul vieţii

şi-i scorb dulceaţa zi de zi.

Mă înfăşor în ai săi stropi mari

ce-mi mângâie visurile.

Mă încalţ cu pantofii cameleonici

ai timpului, clipă de clipă

şi păşesc pe drumul presărat cu flori de nu mă uita

cu parfum de amintiri nemuritoare,

stropite de ploaia de gânduri

ce-mi bate în fereastra

prin care eu privesc în felul meu

cu o ceaşcă aburindă în mână,

plină cu şoapte ce au rămas fără de glas,

fiindcă în felul meu nu am putut să le rostesc.

Acum le sorb,

să le păstrez în sufletul în care eşti TU,

adiere caldă a vântului de vară,

ce poţi în mod paradoxal

s-aduni laolaltă

fărâme din prezentul de ieri, de astăzi sau de mâine,

şi să-mi bucuri în felul tău inima.

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: