Constatare

Anii se duc,

Zilele trec,

Timpul își desface ale sale aripi mărețe,

Avânt  își ia și zboară

În zări îndepărtate

De la Răsărit spre Apus.

Clipele se scurg,

Viața grăbită spre eternitate aleargă

Cu brațele-i deschise.

Sufletul dezgolit de al său viscol

E trist și rece.

Inima se zbate în pieptul unui simplu muritor

Și își dorește cu ardoare pe suflet să-l încălzească

Cu visuri împlinite,

Cu clipe fericite.

Vinovată ea se simte fiindcă,

Deși cu putere bate-n piept,

Pe suflet  nu-l poate încălzi,

Căci ceea ce ea-și dorește,

Doar Viața, muritorului, îi poate oferi.

 

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: