Vine o zi…

 

zi

Vine o zi în care

Sufletul la Cer

Tatăl ni-l cheamă

Şi astfel subit

Adio din priviri noi ne luăm

Şi-n grabă coborâm

De pe-a vieţii scenă

Pentru –a urca pe scena veşniciei…

 

 

Plecăm pe-un drum făr’ de întoarcere

Presărat cu petale de lacrimi

Urcăm pe-o scenă eternă

Aripi de îngeri  ne punem

Şi-ncepem a zbura

Spre Pământ a privi

Pe cei ce plâng şi suferă-n tăcere

Căci nu-nţeleg de ce…

Vine o zi…

O zi fatidică în care

Tatăl Ceresc

Ce lor viaţă le-a dat

Prin jerta lui

Azi el decide să-i despartă

De cei pe care

Atât de mult ei i-au iubit…

Dar toate se întâmplă cu un rost…

Un rost ce spune că…

Vine o zi….

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: