Cum să trăim împreună?

Evenimentele care au marcat întreg secol XX şi încă marchează începutul de secol XXI, ne determină să ne punem o întrebare de o importanţa covârşitoare pentru întreaga omenire: Cum  să trăim impreună? Este o întrebare care se repetă permanent la toate nivelurile şi în situaţii diverse. Fiecare individ indiferent de pregătire sau situaţia socială se întreabă acelaşi lucru, deoarece traiul alături de ceilalţi a devenit o preocupare constantă pentru toţi.

 A trăi împreună este problema tuturor comunităţilor mai mici sau mai mari din interiorul tuturor statelor. Este până la urmă o chestiune de istorie,  atât europeană, cât şi mondială, foarte delicată, căci a trăi în diversitate nu-i uşor deloc. Reprezintă o chestiune controversată a lumii de azi şi de mâine. Acum când distanţele dintre noi s-au micşorat, ne-am îndepărtat din ce în ce mai mult unii de alţii, şi ne este din ce în ce mai greu să trăim împreună. Crearea unui spaţiu adecvat convieţuirii paşnice alături de semenii noştri, apare astăzi, ca o reală necesitate, deoarece trebuie găsită o cale prin care să încercăm să soluţionăm problemele care apar datorită diversităţii culturale, care caracterizează societatea de astăzi, şi care este accentuată de fenomenul de globalizare.

 Soluţionarea dificultăţilor care apar în relaţiile culturale actuale (a distanţelor dintre noi şi ceilalţi), a intoleranţei, constituie o reală problemă a Umanităţii. Istoria ne-a demonstrat de-a lungul timpului, că întâlnirile dintre noi şi ceilalţi au fost marcate în mod constant de prejudecăţi. Prin considerarea celuilalt diferit, prin condamnarea valorilor şi acţiunilor sale, ne formăm prejudecăţi şi stereotipuri, care ne împiedică să apreciem calităţile celuilalt şi ne determină să-l considerăm duşman, adversar. Simplul fapt de a fi obiect, înainte de a fi subiect, ne indică faptul că interacţiunea culturală este experimentată de celălalt, ca o dominare culturală, iar acest fapt face imposibilă crearea unui spaţiu adecvat unei convieţuiri paşnice. De ce ne temem să trăim alături de ceilalţi? La ce să ne aşteptăm unii de la alţii?

Zi de zi suntem nevoiţi să intrăm în contact unii cu alţii, fie că vrem fie că nu vrem, însă de cele mai multe ori ne respingem reciproc, şi ajungem să trasformăm viaţa noastră, într-un coşmar din care am vrea să ne trezim, dar nu ştim cum. Cu cât intrăm mai mult în contact unii cu ceilalti, cu cât interacţionăm mai mult, ne putem da seama ca nu putem trăi împreună, decât într-un viitor al păcii, deşi a trăi împreună, presupune un raport de prietenie-duşmanie. Din nefericire, astăzi, se pune foarte mult accent, pe cel de-al doilea element din acest raport. Aceasta realitate, ne determină să reconsiderăm atitudinea noastră faţă de ceilalţi şi să încercăm să trăim împreună în respectul pentru diversitate.

 Noi suntem obişnuiţi cu lucrurile simple, dar a venit timpul să ne obişnuim şi cu cele complexe, precum diversitatea, şi să  interacţionam pentru a o cunoaşte. A trăi alături de celelalte culturi, zi de zi, nu este un fapt uşor, ci dimpotriva dificil. Dialogul pe care noi trebuie să-l realizăm, nu este un rezultat al simţămintelor pe care le putem nutri, unii faţă de ceilalţi, întrucât în fond, nu dialogăm (lipsiţi de prejudecăţi), pentru a-i cere celuilalt să ne lase în pace. Scopul  dialogului nostru, este acela de a transmite şi de a recepta informaţii, de a stabili nişte relaţii, de a cunoaşte interlocutorul, de a-i observa diferenţele. Dacă vom fi capabili să stabilim aceste relaţii şi vom reuşi să-l inţelegem pe celalălt prin intermediul dialogului, atunci înseamnă că vom reuşi să înţelegem ce trebui făcut pentru a convieţui alături de aceştia paşnic hic et nuc (aici şi acum), în această lume globală.

 Trebuie să fim conştienţi că nu putem găsi foarte uşor răspunsuri la această întrebare însă,  trebuie măcar să încercăm să găsim o soluţie, în ciuda pesimiştilor care cred că nu există vreuna. Suntem deja antrenaţi într-un proces ireversibil, care ne împiedică să trăim izolaţi. Comunicăm permanent cu ceilalţi, dar nu întotdeauna o facem bine, deoarece de cele mai multe ori nu reuşim să-i înţelegem pe aceştia sau la rândul lor să ne înţeleagă. Trebuie să identificăm o soluţie care să ne permită să convieţuim paşnic alături de semenii noştri.

 Istoria ne-a demonstrat ani de-a rândul că fiinţa umană are un caracter extrem de dificil şi imprevizil, iar în lupta sa pentru supravieţuire şi pentru a-şi apăra proprietatea,  a recurs la orice. Treptat, şi-a dat seama însă, că nu poate trăi sigură, ci alături de/şi împreună cu semenii săi, şi astfel a apărut fenomenul multicultural, care presupune respectul pentru diversitatea culturala, egalitate, non-dicriminare, şi diferenţă. Politica multiculturală a contribuit la intensificarea fenomenului migraţiei, ceea ce a condus la declanşarea unui aşa zise angoase culturale. Indivizii au început sa  fie asaltaţi, asediaţi în propria lor ţară, de către  cei care erau în cautarea unei vieţi mai bune.

   Fenomenul de globalizare a luat însă prin surprindere omenirea, inducând o stare de confuzie printre indivizi. Fiind un fenomen complex care a apărut pe neaşteptate, globalizarea este privită de cei mai mulţi ca o ameninţare, care trebuie cu orice preţ înlăturată. Acest fapt a făcut ca politica multiculturală,  care la început era privită ca o soluţie a convieţuirii paşnice,  să eşueze, deoarece oamenii nu au reuşit să înţeleagă că fenomenul de globalizare este unul puternic şi ireversibil, împotriva căruia nimeni nu poate lupta. Decât să te lupţi cu un adversar pe care nu-l poţi învinge, mai bine cauţi o soluţie pentru a convieţui în armonie alături de acesta. Este foarte important să interacţionăm cu toţii şi să identificăm soluţia cea mai bună în vederea convieţuirii paşnice. Avem nevoie de o alternativă, pentru a evita pe cât posibil conflictele dintre noi şi pentru a construi un viitor al păcii.

  Haideţi să fim mai buni unii cu alţii, căci ne este dat să trăim împreună, şi ar trebui să o facem în pace şi armonie. Nu ar trebuie să ne preocupe nici comunitatea din care facem parte, nici religia, nici situaţia materială, ci doar cum să facem să trăim în linişte şi pace alături de semenii noştri.

De asemenea, ai putea dori...

10 răspunsuri

  1. Poteci de dor spune:

    Frumoasă noua căsuţă!

  2. „Haideţi să fim mai buni unii cu alţii”… precum spui. Iar lumea va deveni sursanoastra de speranta si fericire.

  3. oanaroman91 spune:

    Bine zis. Solidaritatea este cheia în orice situație.

  4. Ma bucur ca ai facut acest pas si cu siguranta vei observa o schimbare in bine.

  5. La fel zic si eu, daca am fi cu totii mai buni, am trai in alta lume.

  6. duduiamagda spune:

    Din păcate, întrebarea aceasta ajunge doar la sufletele celor preocupați de îmbunătățirea condiției umane. Mi-ar plăcea ca mesajul tău să ajungă la cât mai multă lume și să atingă și inimile celor care nu au timp să mai fie buni.

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: